Cum ajungi la iluminare?

Calea Catre Esenta Noastra – O Idee Ce Mi-a Schimbat Viata

Cum incepi sa iti pui intrebari despre viata si despre moarte, despre suflet si despre natura gandurilor, intri intr-un vartej necunoscut, insa totodata se naste si o dorinta, dorinta de a afla cine esti cu adevarat, dorinta de a ajunge la esenta, dorinta de a ne “ilumina”.

Nu luati acest termen inr-un sens prea dramatic. Ce inseamna sa ajungi la iluminare? Nu inseamna ca incepi sa levitezi sau ca traiesti sute de ani, inseamna ca ajungi la cunoastere. Inseamna ca ajungi la esenta ta si a acestui Univers, iti intelegi adevarat natura si te contopesti cu tot ceea ce exista. Inseamna sa devii cea mai buna varianta a ta, sa iti controlezi mintea, emotiile si sa traiesti dintr-o noua perspectiva. In acel moment nu iti mai trebuie nici un fel de identificare sau recunoastere sociala, existi pur si simplu. Acea stare nu se poate fi explicata din cate am inteles, iar ea poate fi obtinuta si pierduta intr-o fractiune de secunda. Am intalnit oameni care au gustat din gratia aceea iar dupa ce au pierdut-o, s-au prabusit.

Dupa 10 ani de practica si cautare spirituala, intr-o seara de vara undeva in Bahamas, am avut o epifanie, am primit prin intermediul unui om necunoscut, o idee ce avea sa imi schimbe intreaga viata. O idee atat de simpla si profunda incat toate teoriile invatate pana acum pareau povesti de adormit copiii.

In timp ce eram in Bahamas in ashramul de yoga, un invitat indian a enuntat urmatoarea ipoteza:

Iluminarea nu este procesul prin care obtinem sau ajungem la un nivel superior noua, iluminarea este un proces de dizolvare a tuturor conceptelor despre noi si despre viata.

Iluminarea este un proces de sus in jos, din exterior spre interior, este ca si cum am da usor usor la o parte foile unei cepe si ajungem la interior. Ajungem la esenta.

Dam la o parte, una cate una, fiecare identificare falsa, fiecare masca, fiecare preconceptie despre noi si despre viata. Incepem cu lucrurile generale ( ipostaze precum : mama, fiica, iubita, prietena, etc) iar apoi continuam cu identificarile prin natura noastra (femeie/barbat, om, corpul fizic, mintea, emotiile). La ce ajungem? Dar avem curajul sa renuntam la toate aceste ipostaze prin care existam? Ce mai ramane dupa? Ramane o stare.

Calea spre esenta este dizolvarea a tot ceea ce stim si a tot ceea ce credem ca suntem.

Descoperirea de sine inseamna renuntarea la agitatia mentala, la preconceptii si la identificari.

In sinea mea credeam ca pentru a ajunge la acea stare de beatitudine, de naturalete, trebuie sa practic extraordinar de mult, aveam o imagine mentala prin care primeam ceva de undeva de sus, din exteriorul meu, ceva pentru care eu trebuia sa ma lupt.

Insa acum am realizat ca este exact opusul. Nu trebuie sa ma construiesc, sa creez si mai multe identificari sau sa cresc egoul, este recomandat sa fac exact opusul, sa ma dezidentific de orice creatie mentala, orice ipostaza, personalitate sau stare. Sa ma dezvat.

Dezidentificarea este un concept aparent usor, insa este atat de profund daca il intelegem cu adevarat incat poate dizolva totul in calea sa. Insa noi suntem obisnuiti sa tinem la orice identificare, buna sau rea, pentru ca undeva in sinea noastra credem ca asa existam, ca aceste identificari ne definesc ca persoana. Insa nu este asa, ba din contra, ne limiteaza.

Daca nu ne-am mai identifica cu nimic, am exista la adevaratul nostru poatential, fara limite. In prezent.

Nu uitati, nu trebuie sa obtinem nimic, suntem deja tot ceea ce vrem sa fim, suntem deja cea mai buna varianta a noastra, trebuie doar sa dam la o parte cateva valuri ce acopera perfectiunea, sinele nostru adevarat.

O sa va dau un exemplu oarecum banal pentru a intelege mai bine acest proces de dezidentificare.

Sa luam un caz ipotetic in care am suferi din cauza ca ne-am certat cu un membru al familiei, sau suntem suparati si stresati din cauza serviciului. Noi in acel moment ne auto-definim ca fiind X, care in acel moment trece prin acea problema. Ei bine, intr-o fractiune de secunda putem sa ne detasam total de acea ipostaza si sa nu ne mai agatam de acel scenariu in care “noi” suferim sau suntem suparati. Pur si simplu spunem si simtim cu toata fiinta noastra, eu nu mai sunt acea persoana. Insa trebuie sa dam drumul, sa ne predam si sa ne detasam total de acea identificare. Si nu trebuie neaparat sa ne agatam imediat de alta identificare. Stam in ceea ce suntem, stam in prezent, fara sa ne limitam prin situatiile inconjuratoare. Din acea ipostaza putem rezolva si eventualele discutii care ne-au adus acea stare negativa.

Eu una, atunci cand imi spun si ma pun in starea de : eu nu sunt cea care sufera, eu ma detasez de acea ipostaza nefolositoare, atunci o siguranta de nedescris se instaleaza in interiorul meu. Sunt pur si simplu, iar in plus, simt ca pot face orice in aceasta lume.

Aceasta dezidentificare poate fi folosita in cazuri minore dar si majore, poate fi folosita oricand si oricum. In starea aceea de detasare lasam lucrurile sa se intample cu adevarat, eu una am avut parte de cele mai frumoase surprize lasand controlul.

Esenta noastra este fundul acelui ocean calm, este nisipul ce se vede in marea linistita, fara valuri. Atunci cand ne linistim, cand ne predam, atunci vedem cine suntem cu adevarat: Nimic si Totul. – My Exotic Dream

Aceasta stare de dezidentificare, in care nu mai simti sa te definesti ca fiind X, in situatia Y sau Z, este aceeasi cu starea de prezenta totala. Sunt sigura ca ati auzit de puterea momentului prezent si de necesitaea noastra de a ne antrena sa traim in prezent. Ei bine, atunci cand nu te mai raportezi la toate aceste ganduri si identificari, treci automat in acea stare sublima de prezenta totala.

“When your attention moves into the Now, there is an alertness. It is as if you were waking up from a dream, the dream of thought, the dream of past and future. Such clarity, such simplicity. No room for problem-making. Just this moment as it is.” ~Eckhart Tolle

Se spune ca, o data la cateva zeci de secunde, subconstientul ne recreeaza constant identitatea. Un proces inconstient ne spune tot timpul cine suntem, in ce perioada a vietii, cum ne simtim si prin ce ne definim in societate.

Aveti curajul sa fiti voi cu adevarat? Sa renuntati la tot ceea ce ati creat pana acum? Eu una cred ca o sa gasim ceva minunat dupa ce dam la o parte toate acele straturi de identificari. O sa gasim esenta noastra adevarata, acea samanta divina pe care o cautam peste tot, numai in interior nu.

Va indemn sa incercati macar, lasati controlul pentru o clipa, linistiti mintea, detasati-va de aceasta identitate creata si descoperiti acea stare perfecta, descoperiti gratia care suntem cu adevarat.

Cu drag,

Maria Nicolau - Inspiratie pentru o viata magica!